pană
Variante
Etimologie
Din latină pinna.
Pronunție
- AFI: /'pa.nə/
Substantiv
| Declinarea substantivului pană | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | pană | pene |
| Articulat | pana | penele |
| Genitiv-Dativ | penei | penelor |
| Vocativ | pană | penelor |
- fiecare dintre formațiile epidermice cornoase care acoperă corpul păsărilor, servind la protecția lui și la zbor, compusă dintr-un cotor pe care sunt așezate simetric, de-o parte și de alta, fire (pufoase).
- smoc de pene sau aripă care servește la diverse scopuri practice gospodărești.
- (la pl.) pene de pasăre sau fire pufoase desprinse de pe cotoarele acestora, care servesc la umplerea pernelor, a saltelelor etc.; (p.ext.) așternut (moale) de pat (cu pene, fulgi etc.).
- pană de gâscă, ascuțită și despicată la vârf, întrebuințată altădată ca instrument de scris cu cerneală; (p.gener.) toc de scris, condei; ceea ce servește la scris.
- (fig.) scriere, scris; stil, fel de a scrie al unui scriitor; arta de a scrie; (p.ext.) scriitor.
- dispozitiv făcut din cotor de pană, care servește să țină cârligul undiței la adâncimea dorită.
- podoabă din pene, care se poartă la pălărie, în păr etc.
- (pop.) podoabă pentru pălărie făcută din flori (naturale sau artificiale); (p.restr.) floare.
- piesă de lemn sau de metal (de forma unei prisme), întrebuințată la despicarea lemnelor, la detașarea unor bucăți dintr-un material, la fixarea sau la înțepenirea unor piese, la asamblarea sau la solidarizarea unor organe de mașini, a unor elemente de construcție etc.
- (tipogr.) piesă care se intercalează între matrițele de linotip, pentru a le spația.
- felioară de slănină cu care se împănează carnea ce urmează să fie friptă.
- partea ciocanului, opusă capului, prelungită și subțiată spre vârf.
- partea lată, plată a unor obiecte, instrumente etc.; lamă.
- bețișor cu care se strânge frânghia ferăstrăului pentru a întinde pânza; cordar.
- parte a cârmei unei nave, care poate fi rotită în jurul unui ax vertical și asupra căreia se exercită presiunea apei când se schimbă direcția de mișcare a navei.
- placă mică de os, de celuloid etc. cu care se ating coardele la unele instrumente muzicale.
- ancie (la un instrument muzical de suflat).
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Expresii
- Ușor în pene = îmbrăcat subțire, sumar; p.ext. prost îmbrăcat, zdrențăros
- Smuls de pene = rușinat, umilit
- A lua (pe cineva) în (sau prin) pene = a certa, a mustra (pe cineva)
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din franceză panne.
Substantiv
| Declinarea substantivului pană | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | pană | pene |
| Articulat | pana | penele |
| Genitiv-Dativ | penei | penelor |
| Vocativ | pană | penelor |
- oprire accidentală a funcționării unei mașini, a unui mecanism, a unui vehicul.
- situație în care se află o navă cu vele care are vânt din față și nu poate înainta.
Expresii
- (fam.) A fi (sau a rămâne) în pană = a nu putea continua o activitate, a duce lipsă de ceva; a rămâne fără bani
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online