eminență

română

Etimologie

Din franceză éminence < latină eminentia.

Pronunție

• AFI: /e.mi'nen.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului eminență
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	eminență	eminențe
Articulat	eminența	eminențele
Genitiv-Dativ	eminenței	eminențelor
Vocativ	eminență	eminențelor

1. (urmat de un pronume posesiv) titlu dat cardinalilor și (în trecut) episcopilor catolici.

Cuvinte compuse

• eminență cenușie

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• amenințe
• menținea

Referințe

• DEX '98 via DEX online