română

Etimologie

Din enorie + sufixul -aș.

Pronunție

  • AFI: /e.no.ri'aʃ/


Substantiv


Declinarea substantivului
enoriaș
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ enoriaș enoriași
Articulat enoriașul enoriașii
Genitiv-Dativ enoriașului enoriașilor
Vocativ enoriașule enoriașilor
  1. persoană care, practicând un cult, ține de o anumită parohie.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe