practica
Etimologie
Din franceză pratiquer (după practică).
Pronunție
- AFI: /prak.ti'ka/
Verb
Conjugarea verbului practica | |
Infinitiv | a practica |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
practic |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să practice |
Participiu | practicat |
Conjugare | I |
- (v.tranz.) a exercita o meserie, o profesiune; a se ocupa cu..., a profesa.
- (v.tranz.) (rar) a pune în aplicare; a folosi, a utiliza, a întrebuința.
- Practică virtutea.
- Se practică un anumit procedeu.
- (v.tranz.) a face, a executa; a efectua.
- A practica o gaura într-un perete.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online