(English)

Etimologie

Din engleza medie envie, care provine din franceza veche envie < latină invidia ("invidie"); din invidere "a privi cu răutate".

Pronunție


Substantiv

envy, (nenumărabil și numărabil; pl. envies

  1. invidie, gelozie, pizmă
    I was green with envy when I saw his new car.

Sinonime

Cuvinte derivate


Verb


Conjugarea verbului
to envy
Infinitiv to envy
Prezent simplu
pers. 3 sg.
envies
Trecut simplu envied
Participiu trecut envied
Participiu prezent envying
  1. a invidia, a pizmui
    I envy your success.

Referințe