invidie
Etimologie
Din latină invidia. Confer italiană invidia.
Pronunție
- AFI: /inˈvi.di.je/
Substantiv
Declinarea substantivului invidie | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | invidie | invidii |
Articulat | invidia | invidiile |
Genitiv-Dativ | invidiei | invidiilor |
Vocativ | ' | ' |
- sentiment egoist de părere de rău, de necaz, de ciudă, provocat de succesele sau de situația bună a altuia.
- Îl roade invidia; simte o invidie nestăpânită față de...
Sinonime
- ciudă, gelozie, necaz, pică, pizmă, pornire, ranchiună, (rar) înciudare, (pop.) năduf, obidă, pizmuire, pofidă, (înv., reg. și fam.) parapon, (înv. și reg., în Bucov.) băsău, (înv. și reg.) măraz, scârbă, (reg.) pildă, zăcășeală, zăcășie, (prin Mold.) bănat, (Transilv.) dâcă, (Ban. și Olt.) inat, (Mold.) poxie, (înv.) patos, răpștire, râvnire, zavistie, zavistnicie, (fam.) boală
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
sentiment de părere de rău provocat de succesele sau calitățile altuia
|
|
Etimologie
Din invidia.
Pronunție
- AFI: /in.vi.diˈe/
Verb
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru invidia.