epigon

română

Etimologie

Din germană Epigone, franceză épigone.

Pronunție

• AFI: /e.pi'gon/

Substantiv

Declinarea substantivului epigon
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	epigon	epigoni
Articulat	epigonul	epigonii
Genitiv-Dativ	epigonului	epigonilor
Vocativ	epigonule	epigonilor

1. scriitor (de valoare minoră) care imită mijloacele de expresie specifice unui mare scriitor, unui curent sau unei școli literare de prestigiu.
2. urmaș, succesor (lipsit de valoare).

Cuvinte derivate

• epigonic

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online