prestigiu

română

Etimologie

Din franceză prestige.

Pronunție

• AFI: /presˈti.ʤju/

Substantiv

Declinarea substantivului prestigiu
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	prestigiu	invariabil
Articulat	prestigiul	invariabil
Genitiv-Dativ	prestigiului	invariabil
Vocativ	prestigiule	invariabil

1. autoritate morală, considerație, influență de care se bucură cineva sau ceva; vază, importanță.
2. (rar) strălucire, farmec, atracție.

Locuțiuni

• (loc.adj.) De prestigiu = care onorează, care aduce glorie, considerație; important, valoros.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online