erezie
română
Etimologie
Din franceză hérésie < latină haeresis.
Pronunție
- AFI: /e.re'zi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului erezie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | erezie | erezii |
| Articulat | erezia | ereziile |
| Genitiv-Dativ | ereziei | ereziilor |
| Vocativ | erezie | ereziilor |
- doctrină sau credință religioasă care ia naștere în sânul unei biserici, abătându-se de la dogmele consacrate și care este condamnată de biserica respectivă.
- (fig.) greșeală, eroare, rătăcire.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online