Etimologie

Din franceză ériger.

Pronunție

  • AFI: /e.ri'ʒa/


Verb


Conjugarea verbului
(se) erija
Infinitiv a (se) erija
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) erijez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) erijeze
Participiu erijat
Conjugare I
  1. (v.refl.) (urmat de determinări introduse prin prep. „în”) a-și atribui fără nici un drept o situație, un rol care conferă autoritate, a se da drept..., a voitreacă drept...

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe