escorta

română

Etimologie

Din franceză escorter.

Pronunție

• AFI: /es.kor'ta/

Verb

Conjugarea verbului escorta
Infinitiv	a escorta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	escortez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să escorteze
Participiu	escortat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a însoți un deținut pentru a-l împiedica să fugă.

   A escorta un deținut.

2. a însoți o persoană care deține un post înalt pentru a o păzi sau pentru a-i fi de folos.
3. (despre nave sau avioane) a însoți (în timp de război) vapoare, avioane etc. de transport sau de comerț (pentru a le apăra contra atacurilor inamice).

Sinonime

• 1, 2: însoți

Cuvinte derivate

• escortare
• escortă
• escortor

Traduceri

a însoți

engleză: escort (English) franceză: escorter (français) indoneziană: arak (Bahasa Indonesia)

italiană: scortare (italiano) suedeză: eskortera (svenska), ledsaga (svenska) turcă: eşlik etmek (Türkçe)

Referințe

• DEX online