escroacă

română

Etimologie

Din escroc.

Pronunție

• AFI: /es'kro̯a.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului escroacă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	escroacă	escroace
Articulat	escroaca	escroacele
Genitiv-Dativ	escroacei	escroacelor
Vocativ	escroaco	escroacelor

1. persoană care înșală pe alții și își însușește, prin mijloace frauduloase bunuri străine; pungașă, șarlatană.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• căscareo
• cocsarea
• răscoace

Referințe

• DEX '98 via DEX online