etambreu

română

Etimologie

Din franceză étambrai.

Pronunție

• AFI: /e.tamˈbrew/

Substantiv

Declinarea substantivului etambreu
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	etambreu	etambreuri
Articulat	etambreul	etambreurile
Genitiv-Dativ	etambreului	etambreurilor
Vocativ	etambreule	etambreurilor

1. deschidere făcută în puntea unei nave pentru trecerea unui catarg, sau în bordaj, la pupă, pentru trecerea axului cârmei.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online