română

Etimologie

Din franceză excellence < latină excellentia.

Pronunție

  • AFI: /eks.ʧe'len.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
excelență
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ excelență excelențe
Articulat excelența excelențele
Genitiv-Dativ excelenței excelențelor
Vocativ excelență excelențelor
  1. titlu acordat ambasadorilor sau (în unele țări) marilor demnitari de stat.

Locuțiuni


Traduceri

Referințe