Etimologie

Din franceză excréter.

Pronunție

  • AFI: /eks.kre'ta/


Verb


Conjugarea verbului
excreta
Infinitiv a excreta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
excretez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să excreteze
Participiu excretat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a elimina prin excreție, a evacua din organism, în urma proceselor biochimice, substanțe devenite inutile sau vătămătoare.


Traduceri

Anagrame

Referințe