excreție

română

Etimologie

Din franceză excrétion < latină excretio.

Pronunție

• AFI: /eks'kre.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului excreție
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	excreție	excreții
Articulat	excreția	excrețiile
Genitiv-Dativ	excreției	excrețiilor
Vocativ	excreție	excrețiilor

1. faptul de a excreta; proces de eliminare a produșilor rezultați din procesele de dezasimilație ale organismului animal.
2. substanță eliminată de organism ca rezultat al proceselor biochimice.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• exercite

Referințe

• DEX '98 via DEX online