vătămătoare
Etimologie
Din vătămător.
Pronunție
- AFI: /və.tə.mə'to̯a.re/
Substantiv
Declinarea substantivului vătămătoare | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | vătămătoare | vătămătoare |
Articulat | vătămătoarea | vătămătoarele |
Genitiv-Dativ | vătămătoarei | vătămătoarelor |
Vocativ | vătămătoareo | vătămătoarelor |
- (bot.) (Anthyllis vulneraria) plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu flori galbene-aurii, cu fructul o păstaie, întrebuințată ca plantă medicinală și de nutreț.
- (bot.) (Bromus commutatus) plantă graminee cu frunze păroase, cu floarea grupată în spiculețe.
Sinonime
- 1: (bot.) (rar) renoloare, (reg.) iarba-ranei, iarbă-de-vatăm, iarbă-de-vătămătură, trifoiul-racului
Cuvinte apropiate
Vezi și
Traduceri
plantă; floare (Anthyllis vulneraria)
plantă; floare (Bromus commutatus)
|
|
Etimologie
Din vătămător.
Adjectiv
- forma de feminin singular pentru vătămător.
- forma de feminin plural pentru vătămător.
- forma de neutru plural pentru vătămător.
Referințe
- DEX '98 via DEX online