expedient

română

Etimologie

Din franceză expédient.

Pronunție

• AFI: /eks.pe.di'ent/

Substantiv

Declinarea substantivului expedient
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	expedient	expediente
Articulat	expedientul	expedientele
Genitiv-Dativ	expedientului	expedientelor
Vocativ	expedientule	expedientelor

1. mijloc ingenios cu ajutorul căruia se poate face față unei situații grele; (p.ext.) mijloc improvizat, adesea ilicit, prin care se procură bani.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online