expedient
română
Etimologie
Din franceză expédient.
Pronunție
- AFI: /eks.pe.di'ent/
Substantiv
| Declinarea substantivului expedient | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | expedient | expediente |
| Articulat | expedientul | expedientele |
| Genitiv-Dativ | expedientului | expedientelor |
| Vocativ | expedientule | expedientelor |
- mijloc ingenios cu ajutorul căruia se poate face față unei situații grele; (p.ext.) mijloc improvizat, adesea ilicit, prin care se procură bani.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online