română

Etimologie

Din franceză expulser < latină expulsare.

Pronunție

  • AFI: /eks.pul'za/


Verb


Conjugarea verbului
expulza
Infinitiv a expulza
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
expulzez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să expulzeze
Participiu expulzat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a obligapărăsească țara, a trimite peste graniță un străin care a executat o pedeapsă sau a cărui prezență pe teritoriul statului nu mai este dorită.
  2. (v.tranz.) a da, a împinge afară, a siliiasă.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe