expulza

română

Din franceză expulser < latină expulsare.

Conjugarea verbului expulza
Infinitiv	a expulza
Indicativ prezent pers. 1 sg.	expulzez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să expulzeze
Participiu	expulzat
Conjugare	I

(v.tranz.) a obliga să părăsească țara, a trimite peste graniță un străin care a executat o pedeapsă sau a cărui prezență pe teritoriul statului nu mai este dorită.
(v.tranz.) a da, a împinge afară, a sili să iasă.