extravaganță

română

Etimologie

Din franceză extravagance.

Pronunție

• AFI: /eks.tra.va'gan.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului extravaganță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	extravaganță	extravaganțe
Articulat	extravaganța	extravaganțele
Genitiv-Dativ	extravaganței	extravaganțelor
Vocativ	extravaganță	extravaganțelor

1. purtare, ținută, atitudine ieșite din comun; faptă lipsită de judecată; excentricitate, ciudățenie, bizarerie.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online