exuberanță

română

Etimologie

Din franceză exubérance < latină exuberantia.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului exuberanță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	exuberanță	exuberanțe
Articulat	exuberanța	exuberanțele
Genitiv-Dativ	exuberanței	exuberanțelor
Vocativ	exuberanță	exuberanțelor

1. însușirea de a fi exuberant; manifestare a acestei însușiri; expansivitate.
2. (rar) bogăție, belșug, abundență; varietate.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online