fărâmițat

română

Etimologie

Din a (se) fărâmița.

Pronunție

• AFI: /fə.rɨ.mi'ʦat/

Substantiv

Declinarea substantivului fărâmițat
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	fărâmițat	fărâmițate
Articulat	fărâmițatul	fărâmițatele
Genitiv-Dativ	fărâmițatului	fărâmițatelor
Vocativ	fărâmițatule	fărâmițatelor

1. fărâmițare.

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din a (se) fărâmița.

Adjectiv

Declinarea adjectivului fărâmițat
	Singular	Plural
Masculin	fărâmițat	fărâmițați
Feminin	fărâmițată	fărâmițate
Neutru	fărâmițat	fărâmițate

1. care s-a prefăcut în fărâmițe, care s-a sfărâmat în componente foarte mici.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online