fărâmițat

română

Etimologie

Din a (se) fărâmița.

Pronunție

  • AFI: /fə.rɨ.mi'ʦat/


Substantiv


Declinarea substantivului
fărâmițat
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ fărâmițat fărâmițate
Articulat fărâmițatul fărâmițatele
Genitiv-Dativ fărâmițatului fărâmițatelor
Vocativ fărâmițatule fărâmițatelor
  1. fărâmițare.


Traduceri

Etimologie

Din a (se) fărâmița.

Adjectiv


Declinarea adjectivului
fărâmițat
Singular Plural
Masculin fărâmițat fărâmițați
Feminin fărâmițată fărâmițate
Neutru fărâmițat fărâmițate
  1. care s-a prefăcut în fărâmițe, care s-a sfărâmat în componente foarte mici.


Traduceri

Referințe