falaitar

română

Etimologie

Din rusă форeитор (foreitor), germană Vorreiter.

Pronunție

• AFI: /fa.lajˈtar/

Substantiv

Declinarea substantivului falaitar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	falaitar	falaitari
Articulat	falaitarul	falaitarii
Genitiv-Dativ	falaitarului	falaitarilor
Vocativ	falaitarule	falaitarilor

1. călăreț pe unul dintre caii înaintași înhămați la o trăsură domnească sau boierească de ceremonie și care ținea caii de dârlogi.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online