Etimologie

Etimologie necunoscută. Probabil dintr-o formă onomatopeică (dârl, dârla), referitor la zgomotul produs de căruță, la fel ca și dârlai („cântec”).

Pronunție

  • AFI: /dɨrˈlog/


Substantiv


Declinarea substantivului
dârlog
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ dârlog dârlogi
Articulat dârlogul dârlogii
Genitiv-Dativ dârlogului dârlogilor
Vocativ dârlogule dârlogilor
  1. cureaua frâului la calul de călărie, cu care se conduce animalul; ștreang legat de căpăstru, pe care îl ține de mână cel care duce calul de aproape, mergând alături de el.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Confer dârloagă.

Substantiv

  1. formă alternativă pentru dârloagă.

Referințe