română

Etimologie

Din neogreacă φανδαζομε (fandázome) (aorist φανδασυ (fandásu)).

Pronunție

  • AFI: /fan.do'si/


Verb


Conjugarea verbului
(se) fandosi
Infinitiv a (se) fandosi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) fandosesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) fandosească
Participiu fandosit
Conjugare IV
  1. (v.refl.) (fam.) a avea o comportare afectată, plină de mofturi, de pretenții; a se fasoli, a se izmeni.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe