română

Etimologie

Din franceză prétention.

Pronunție

  • AFI: /pre'ten.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
pretenție
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pretenție pretenții
Articulat pretenția pretențiile
Genitiv-Dativ pretenției pretențiilor
Vocativ pretenție pretențiilor
  1. revendicare a unui drept; drept pe care și-l revendică cineva.
  2. convingere (nejustificată) pe care o are cineva despre meritele sale și cerința ca această convingerefie împărtășită și de ceilalți; (la pl.), aere de superioritate, ifose.
  3. intenție, dorință, năzuință ambițioasă.
  4. exigență.

Locuțiuni


Traduceri

Referințe