fenotip

română

Etimologie

Din franceză phénotype.

Pronunție

• AFI: /fe.no'tip/

Substantiv

Declinarea substantivului fenotip
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	fenotip	invariabil
Articulat	fenotipul	invariabil
Genitiv-Dativ	fenotipului	invariabil
Vocativ	fenotipule	invariabil

1. (biol.) ansamblu de însușiri și caractere care se manifestă în mod vizibil la un individ și care este determinat de baza ereditară și de condițiile de mediu.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online