fițuică

română

Etimologie

Din germană Fitschen „fleac, mărunțiș”.

Pronunție

• AFI: /fiˈʦuj.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului fițuică
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	fițuică	fițuici
Articulat	fițuica	fițuicile
Genitiv-Dativ	fițuicii	fițuicilor
Vocativ	fițuică	fițuicilor

1. bucată mică de hârtie pe care se fac diferite însemnări.
2. nume disprețuitor dat unei gazete fără însemnătate.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• făcuții

Referințe

• DEX '98 via DEX online