mărunțiș

română

Etimologie

Din mărunt + sufixul -iș.

Pronunție

• AFI: /mə.run'ʦiʃ/

Substantiv

Declinarea substantivului mărunțiș
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mărunțiș	mărunțișuri
Articulat	mărunțișul	mărunțișurile
Genitiv-Dativ	mărunțișului	mărunțișurilor
Vocativ	mărunțișule	mărunțișurilor

1. lucru mărunt, fără valoare; (la pl.) obiecte și materiale accesorii (ace, ață, nasturi etc.); mărunțuș.
2. vânat format din animale mici.
3. (fig.) (la pl.) fapte lipsite de importanță; nimicuri, fleacuri.
4. (cu sens colectiv) monede (de metal) de valoare mică.

Cuvinte derivate

• mărunțișar

Locuțiuni

• (loc.adv.) (înv.) Cu mărunțisul = în cantitate mică, cu bucata, în detaliu, cu amănuntul.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online