fickle

engleză

(English)

Etimologie

Din engleză medie fikil, fikil, care provine din engleză veche ficol ‎(„șiret, viclean, înșelător”); echivalent cu fike +‎ -le. Confer fike.

Pronunție

• AFI: /ˈfɪkəl/

Adjectiv

fickle (comp. fickler sau more fickle, sup. ficklest sau most fickle)

1. (despre persoane) capricios, schimbător, inconstant

   She was a fickle lover.

2. (despre obiecte; fig.) schimbător, inconstant

   Better get used to fickle weather around these parts.

Sinonime

• 1-2: capricious, changeable, fitful, inconstant, insincere, unpredictable, variable, volatile

Antonime

• 1-2: constant, reliable, stable

Cuvinte derivate

• fickleness
• fickly

Locuțiuni

• fickle-minded

Etimologie

Din engleză medie fikelen, din fikel. Înrudit cu germană de jos fikkelen și germană ficklen, ficheln.

Verb

Conjugarea verbului to fickle
Infinitiv	to fickle
Prezent simplu pers. 3 sg.	fickles
Trecut simplu	fickled
Participiu trecut	fickled
Participiu prezent	fickling

1. a înșela, a linguși
2. (în Anglia; reg.) a uimi, a deruta, a zăpăci

Sinonime

• 1: deceive, flatter
• 2: nonplus, perplex, puzzle

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary