finic
Etimologie
Din neogreacă φοίνιξ (foínix), prin intermediul slavă finikŭ.
Pronunție
- AFI: /fi'nik/
Substantiv
Declinarea substantivului finic | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | finic | finici |
Articulat | finicul | finicii |
Genitiv-Dativ | finicului | finicilor |
Vocativ | finicule | finicilor |
- (bot.) (înv.) (Phoenix dactylifera) arbore exotic din familia palmierilor, cu trunchiul înalt până la 25 m, cu frunze mari de 2-3 m și cultivat pentru fructele comestibile.
Sinonime
- (bot.) curmal
Cuvinte derivate
Vezi și
Traduceri
arbore
Etimologie
Din germană Pfennig.
Substantiv
Declinarea substantivului finic | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | finic | finici |
Articulat | finicul | finicii |
Genitiv-Dativ | finicului | finicilor |
Vocativ | finicule | finicilor |
Sinonime
Vezi și
Traduceri
monedă
|
Etimologie
Din germană finnisch < latină finnicus.
Adjectiv
Declinarea adjectivului finic | ||
Singular | Plural | |
Masculin | finic | finici |
Feminin | finică | finice |
Neutru | finic | finice |
Sinonime
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Traduceri
finlandez