florin

Vezi și : Florin

română

Etimologie

Din germană Florin, franceză florin.

Pronunție

• AFI: /flo'rin/

Substantiv

Declinarea substantivului florin
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	florin	florini
Articulat	florinul	florinii
Genitiv-Dativ	florinului	florinilor
Vocativ	florinule	florinilor

1. denumire a unor monede de aur și de argint care au circulat și în țările românești până în sec. xIX; fiorin.
2. unitate bănească în Olanda; gulden.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online