florinte

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

• AFI: /flo'rin.te/

Substantiv

Declinarea substantivului florinte
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	florinte	florinți
Articulat	florintele	florinții
Genitiv-Dativ	florintelui	florinților
Vocativ	florinte	florinților

1. pasăre mică cu ciocul gros și roșiatic, cu penele măslinii și cu bărbia și gușa gălbui; florean, brotăcel (Carduelis chloris chloris).

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online