fluturare

română

Etimologie

Din a flutura.

Pronunție

• AFI: /flu.tu'ra.re/

Substantiv

Declinarea substantivului fluturare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	fluturare	fluturări
Articulat	fluturarea	fluturările
Genitiv-Dativ	fluturării	fluturărilor
Vocativ	fluturare	fluturărilor

1. acțiunea de a flutura și rezultatul ei; fâlfâire, fluturat.
2. oscilație a structurilor elastice ale unui avion, produsă de forțele aerodinamice.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online