fâlfâire
română
Etimologie
Din a fâlfâi.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului fâlfâire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | fâlfâire | fâlfâiri |
| Articulat | fâlfâirea | fâlfâirile |
| Genitiv-Dativ | fâlfâirii | fâlfâirilor |
| Vocativ | fâlfâire | fâlfâirilor |
- acțiunea de a fâlfâi și rezultatul ei; zgomot caracteristic zborului unei păsări; fluturare, fâlfâit, fâlfâitură.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online