fragment

română

Etimologie

Din franceză fragment < latină fragmentum.

Pronunție

• AFI: /fraɡˈment/

Substantiv

Declinarea substantivului fragment
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	fragment	fragmente
Articulat	fragmentul	fragmentele
Genitiv-Dativ	fragmentului	fragmentelor
Vocativ	fragmentule	fragmentelor

1. bucată, parte, frântură, fracțiune dintr-un tot; parte izolată dintr-o scriere sau rest dintr-o operă pierdută ori neterminată.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online