frântură

română

Etimologie

Din latină *franctura (= fractura) sau frânt + sufixul -ură.

Pronunție

• AFI: /frɨn'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului frântură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	frântură	frânturi
Articulat	frântura	frânturile
Genitiv-Dativ	frânturii	frânturilor
Vocativ	frântură	frânturilor

1. frângere; ceea ce se obține frângând sau rupând ceva; bucată desprinsă de la locul ei sau rămasă dintr-un întreg îmbucătățit.
2. porțiune dintr-un întreg; fracțiune.
3. (pop.) fractură.
4. (rar) spărtură.

Expresii

• Frântură de limbă = vorbire încălcită; p.ext. frază încâlcită, alcătuită din cuvinte greu de rostit

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online