română

Etimologie

Din latină *franctura (= fractura) sau frânt + sufixul -ură.

Pronunție

  • AFI: /frɨn'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
frântură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ frântură frânturi
Articulat frântura frânturile
Genitiv-Dativ frânturii frânturilor
Vocativ frântură frânturilor
  1. frângere; ceea ce se obține frângând sau rupând ceva; bucată desprinsă de la locul ei sau rămasă dintr-un întreg îmbucătățit.
  2. porțiune dintr-un întreg; fracțiune.
  3. (pop.) fractură.
  4. (rar) spărtură.

Expresii

  • Frântură de limbă = vorbire încălcită; p.ext. frază încâlcită, alcătuită din cuvinte greu de rostit


Traduceri

Referințe