fragmentare

română

Etimologie

Din a fragmenta.

Pronunție

• AFI: /frag.men'ta.re/

Substantiv

Declinarea substantivului fragmentare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	fragmentare	fragmentări
Articulat	fragmentarea	fragmentările
Genitiv-Dativ	fragmentării	fragmentărilor
Vocativ	fragmentare	fragmentărilor

1. acțiunea de a fragmenta și rezultatul ei; împărțire în bucăți, îmbucătățire, fragmentație.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online