fragmentare
română
Etimologie
Din a fragmenta.
Pronunție
- AFI: /frag.men'ta.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului fragmentare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | fragmentare | fragmentări |
| Articulat | fragmentarea | fragmentările |
| Genitiv-Dativ | fragmentării | fragmentărilor |
| Vocativ | fragmentare | fragmentărilor |
- acțiunea de a fragmenta și rezultatul ei; împărțire în bucăți, îmbucătățire, fragmentație.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online