română

Etimologie

Din a freca + sufixul -uș.

Pronunție

  • AFI: /freˈkuʃ/


Substantiv


Declinarea substantivului
frecuș
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ frecuș frecușuri
Articulat frecușul frecușurile
Genitiv-Dativ frecușului frecușurilor
Vocativ frecușule frecușurilor
  1. frecare.
  2. (fig.) (la pl.) divergențe, neînțelegeri (surde); frecături.

Expresii

  • (fam.) A trage cuiva un frecuș = a mustra sau a bate pe cineva


Traduceri

Referințe