frecătură
română
Etimologie
Din latină fricatura.
Pronunție
- AFI: /fre.kə'tu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului frecătură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | frecătură | frecături |
| Articulat | frecătura | frecăturile |
| Genitiv-Dativ | frecăturii | frecăturilor |
| Vocativ | frecătură | frecăturilor |
- frecare.
- loc care poartă urma unei frecări.
- (fig.) mustrare aspră.
- (fig.) (la pl.) divergențe, neînțelegeri (surde); frecușuri, fricțiuni.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online