funigel

română

Etimologie necunoscută.

Declinarea substantivului funigel
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	funigel	funigei
Articulat	funigelul	funigeii
Genitiv-Dativ	funigelului	funigeilor
Vocativ	funigelule	funigeilor

(de obicei la plural) fir al unui anumit soi de păianjeni mici, care se vede plutind în aer în zilele senine de toamnă.