română

Etimologie

Din furcă + sufixul -ar.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
furcar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ furcar furcari
Articulat furcarul furcarii
Genitiv-Dativ furcarului furcarilor
Vocativ furcarule furcarilor
  1. cerb sau căprior de doi ani care are coarnele în formă de furcă.


Traduceri

Referințe