furcar

română

Etimologie

Din furcă + sufixul -ar.

Pronunție

• AFI: /fur'kar/

Substantiv

Declinarea substantivului furcar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	furcar	furcari
Articulat	furcarul	furcarii
Genitiv-Dativ	furcarului	furcarilor
Vocativ	furcarule	furcarilor

1. cerb sau căprior de doi ani care are coarnele în formă de furcă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online