Etimologie

Din italiană forchetta (după furcă).

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
furchet
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ furchet furcheți
Articulat furchetul furcheții
Genitiv-Dativ furchetului furcheților
Vocativ furchetule furcheților
  1. piesă de oțel în formă de furcă mică, cu coada fixată la marginea unei bărci, pentru a sprijini lopata în timpul vâslitului.


Traduceri

Referințe