gângurit
română
Etimologie
Din a gânguri.
Pronunție
- AFI: /gɨn.gu'rit/
Substantiv
| Declinarea substantivului gângurit | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | gângurit | gângurite |
| Articulat | gânguritul | gânguritele |
| Genitiv-Dativ | gânguritului | gânguritelor |
| Vocativ | gânguritule | gânguritelor |
- sunete disparate, nearticulate în cuvinte, scoase de copiii mici; sunete caracteristice scoase de porumbei și de turturele; gângurire.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online