gâtui

română

Etimologie

Din gât + sufixul -ui.

Pronunție

• AFI: /gɨ.tu'i/

Verb

Conjugarea verbului gâtui
Infinitiv	a gâtui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	gâtui
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să gâtuie
Participiu	gâtuit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a strânge pe cineva de gât (și a-l omorî prin sufocare); a sugruma.
2. (v.refl.) a se îngusta, a se micșora pe o anumită porțiune, într-o anumită zonă.

Cuvinte derivate

• gâtuire
• gâtuitură

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• guița

Referințe

• DEX '98 via DEX online