sugruma

română

Din su (b) + gruma (z). Confer a sugușa.

Conjugarea verbului sugruma
Infinitiv	a sugruma
Indicativ prezent pers. 1 sg.	sugrum
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să sugrume
Participiu	sugrumat
Conjugare	I

(v.tranz.) a strânge pe cineva de gât (pentru a-l omorî prin sufocare); a gâtui, a strangula.
(v.tranz.) ( fig.) (despre haine) strânge prea tare corpul, împiedicând mișcările, respirația.
(v.tranz.) (fig.) a înăbuși, a sufoca.
(v.tranz.) (fig.) a înăbuși cu violență o acțiune, o manifestare; a reprima, a lichida.
(v.refl.) (despre ape, drumuri etc.) a se îngusta (brusc), a se gâtui.