găuri

română

Etimologie

Din gaură.

Pronunție

• AFI: /gə.uˈri/

Verb

Conjugarea verbului găuri
Infinitiv	a găuri
Indicativ prezent pers. 1 sg.	găuresc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să găurească
Participiu	găurit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a face o gaură (cu ajutorul unui instrument, al unei unelte etc.); a perfora, a borteli, a borti.

   Am găurit bucata de lemn.

2. (v.refl.) a se strica, a se degrada în urma găuririi.

Sinonime

• 1: perfora, scobi, sfredeli, străpunge, (înv. și reg.) petrece, potricăli, (reg.) găuni, sfredeluși, (Mold. și Bucov.) borteli, borti, (prin Ban.) butori, (Olt.) răzbici, (prin vestul Transilv.) sclidiri
• 2: caria, sparge, zdrențui

Cuvinte derivate

• gaură
• găurire
• găurit

Traduceri

a perfora

engleză: hole (English) finlandeză: läpäistä (suomi) franceză: trouer (français)

suedeză: göra hål i (svenska) turcă: delmek (Türkçe)

Pronunție

• AFI: /ˈgə.urʲ/

Substantiv

1. forma de plural nearticulat pentru gaură.

Referințe

• DEX online