germana

română

Etimologie

Din germană.

Pronunție

AFI: /ʤerˈma.na/

Substantiv

forma de singular articulat pentru germană.

Etimologie

Din german.

Adjectiv

forma de feminin singular articulat pentru german.

catalană

Etimologie

Din germà („frate”).

Pronunție

(occidental) AFI: /ʒerˈma.na/, /d͡ʒeɾˈma.na/
(oriental) AFI: /ʒərˈma.nə/

Substantiv

germana f., germanes pl.

soră
(bis.) soră

Sinonime

2: (bis.) mare, religiosa, sor

Cuvinte derivate

germanastra

Cuvinte apropiate

germà

Vezi și

mare
pare

Referințe

esperanto

Etimologie

Inevitabil din latină Germanus, Germani („poporul Germaniei”).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Adjectiv

germana, pl. germanaj

german
(în forma la germana) (limba) germană

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

germana lingvo

Cuvinte apropiate

Vezi și

ĝermana

Referințe

Wiktionary

italiană

Etimologie

Din germano.

Pronunție

AFI: /d͡ʒerˈmana/

Adjectiv

forma de feminin singular pentru germano.

latină

Etimologie

Din germānus.

Pronunție

AFI: /ˈɡer.ma.na/

Adjectiv

forma de nominativ feminin singular pentru germānus.
forma de vocativ feminin singular pentru germānus.
forma de nominativ neutru plural pentru germānus.
forma de acuzativ neutru plural pentru germānus.
forma de vocativ neutru plural pentru germānus.

Substantiv

forma de ablativ singular pentru germānus.

portugheză

Etimologie

Din germano.

Pronunție

(Portugalia) AFI: /ʒɨɾˈma.nɐ/

Adjectiv

forma de feminin singular pentru germano.

Substantiv

forma de singular feminin pentru germano.

spaniolă

Etimologie

Din germano.

Pronunție

AFI: /xerˈma.na/

Adjectiv

forma de feminin singular pentru germano.

Substantiv

forma de singular feminin pentru germano.

Adus de la „https://ro.wiktionary.org/w/index.php?title=germana&oldid=946923”