sor

Vezi și : sör, sør, sòr, -sor

Sori la ferigă

Sor de porc

română

Etimologie

Confer soră.

Pronunție

• AFI: /sor/

Substantiv

1. formă alternativă pentru soră.

Cuvinte derivate

• sorucă
• soruică
• sorurea

Cuvinte compuse

• frate-cu-sor
• sor-cu-frate

Etimologie

Din franceză sore < din greacă antică σωρός (sōrós, „grămadă”).

Substantiv

Declinarea substantivului sor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sor	sori
Articulat	sorul	sorii
Genitiv-Dativ	sorului	sorilor
Vocativ	sorule	sorilor

1. (bot.) grupare de sporangi situată pe fața inferioară a frunzelor la ferigi.

Vezi și

• criptogamă
• ferigă
• frunză
• spor
• sporange

Traduceri

grup de sporangi pe dosul frunzelor, la ferigi

catalană: sorus (català) m. daneză: sorus (dansk) c., sporehushob (dansk) c., sporehusgruppe (dansk) c. engleză: sorus (English) esperanto: soro (Esperanto) estoniană: eoskuhi (eesti) franceză: sore (français) m. galiciană: soro (galego) m. germană: Sorus (Deutsch) m.

irlandeză: sóras (Gaeilge) italiană: soro (italiano) m. poloneză: kupka zarodni (polski) portugheză: soro (português) m. rusă: сорус (русский) (sórus) spaniolă: soro (español) m. suedeză: sporgömmesamling (svenska) c., sorus (svenska)

Etimologie

Origine incertă. Probabil trebuie admisă o formă vulgară sūs, *sūris („porc”), (în loc de sūs, suis), ca mus, mūris, ōs, ōris etc.

Derivare din latină *sūbĕr („plută”) (Candrea; Scriban) nu pare posibilă. Se folosește în Transilvania și Maramureș.

Substantiv

Declinarea substantivului sor
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sor	soruri
Articulat	sorul	sorurile
Genitiv-Dativ	sorului	sorurilor
Vocativ	sorule	sorurilor

1. (gastr., reg.) piele rasă de porc.

Sinonime

• (gastr.) șorici

Cuvinte compuse

• floarea-sorului

Vezi și

• porc
• slănină

Traduceri

șorici

Vedeți traduceri pentru șorici.

Anagrame

• ros

Referințe

• DEX '98 via DEX online