gigant
română
Etimologie
Din italiană gigante < latină gigas, gigantis. Confer germană gigant.
Pronunție
- AFI: /ʤi'gant/
Substantiv
| Declinarea substantivului gigant | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | gigant | giganți |
| Articulat | gigantul | giganții |
| Genitiv-Dativ | gigantului | giganților |
| Vocativ | gigantule | giganților |
- (adesea adjectival) ființă (reală sau din basme și credințe) de proporții uriașe; uriaș.
- construcție, întreprindere etc. uriașă.
- (fig.) persoană care se remarcă prin calități excepționale.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online