gigant

română

Etimologie

Din italiană gigante < latină gigas, gigantis. Confer germană gigant.

Pronunție

• AFI: /ʤi'gant/

Substantiv

Declinarea substantivului gigant
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	gigant	giganți
Articulat	gigantul	giganții
Genitiv-Dativ	gigantului	giganților
Vocativ	gigantule	giganților

1. (adesea adjectival) ființă (reală sau din basme și credințe) de proporții uriașe; uriaș.
2. construcție, întreprindere etc. uriașă.
3. (fig.) persoană care se remarcă prin calități excepționale.

Sinonime

• uriaș

Antonime

• pitic

Cuvinte derivate

• gigantic
• gigantiza

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online